De aceasta data ma adresez doar voua si sper cu incredere ca o sa intelegeti intocmai mesajul trimis de catre mine.
Traim intr-o lume cum s-ar spune “pe repede inainte”, cu multe lucruri pe care nu le-am avut noi in copilarie, cu o tehnologie mult mai avansata, cu prea multe produse pe rafturile supermarketurilor si cu rabdare pe minus.
Stim ce sa facem cu toate cele enumerate mai sus dar nu in ce proportie. Pe langa aceste noutati care tot apar peste noapte se uita motivul folosintei lor.
Nu intelegi? Pai este simplu: telefonul este folosit din 1940 (prima data ca un walkie-talkie) ca mijloc de comunicare, insa in ziua de astazi iti este mai usor sa raspunzi unui mesaj pe Facbook decat sa raspunzi la un apel telefonic? (nu includem 100% din cazuri)
Florile, ei bine si ele au ajuns sa valorize sume astronomice si parca nu se merita sa mai cumperi pentru ca stii ca se ofilesc in vaza oricum, nu?
Hai sa iti spun 3 secrete:
Florile au un efect pozitiv asupra psihicului
Florile le fac sa se simta speciale
Florile sunt pline de simboluri
Stii tu..acele momente cand te opresti la florarie si totusi alegi un buchet de flori pentru ca s-a suparat?
Ce crezi ca vor insemna ele?
“Iubita mea sotie, te iubesc nespus de mult si iti multumesc ca existi in viata mea?” Ei bine NU!
Nu pentru ca oferi florile in momentul in care ea este suparata pe tine, florile reprezinta steagul alb de pace, o modalitate de reconciliere, ele nu mai reprezinta ce ar trebui in fapt si drept.
Daca la oferi in orice alta zi fara un motiv aparent, atunci ele i-ar transmite ei un mesaj mult mai cuprinzator si adevarat.
Nu te-am convins? Stai pe fir…mai am! (Caci cu voi trebuie mai multa rabdare si implicit explicatii, stim.)
Daca am vorbit de atotputernicul smartphone si banalele flori, hai sa vorbim si despre o invitatie la o cina, nu crezi?
O sa spui ca sunt poate melodramatica, nu neg asta, imi place frumosul dar mai multi mi place sa vad femeile fericite, iar ele pot fi zambitoare si iubitoare.
Sau nu? S-au schimbat de cand v-ati casatorit, sunt ca niste vrajitoare care va spun doar ce sa faceti si nu va dau pace?
Ce voi spune acum are legatura cu invitatia la cina…inca un pont pentru tine ca citesti cele scrise:
Sotia ta, iubita ta, mama copiilor tai s-a trezit cu fata la cearceaf cum se spune, buuuunnn, nu stii de ce, dar ti-e teama sa o si intrebi ca poate o vezi ca se transforma intr-o grecoaica si sparge tot ce intalneste. Dar totusi o vezi ca e un titirez prin casa bolborosind, tu preferi sa nu spui nimic, taci chitic ca un pitic mic ca poate nu trezesti dragonul din ea, insa nivelul ei de nervi creste cu cat nu o bagi in seama.
Pai…tu stii ce s-a intamplat azi noapte? Nu prea, nu? Ai dormit dus.
Ea s-a trezit dupa doar 3 ore de somn sa hraneasca bebelusul…da da acea mica samanta a iubirii voastre, care s-a legat intr-o secunda de placer si acum brusc placerea a disparut. Ea poate are somnul mult mai sensibil desi nu ar vrea, ar dori sa doarma o noapte intreaga fara a se trezi non stop. Poate a primit un mesaj “deranjant” de la soacra ca vine in vizita in jumatate de ora si in casa e haos (poate asa intelegi de ce se invarte precum un titirez). Poate tu ai adormit si ti-ai lasat telefonul deschis pe Wifi si ea toata noaptea a auzit notificarile de la grupul de baieti care radeau de diferite poze sau discutau de viitorul sau fostul meci, insa ea nu stie parola ta de telefon si ca sa nu te deranjeze te-a lasat sa dormi fara sa te trezeasca.
Cand le povestim asa par haioase, dar in tumultul valurilor care vin spre ea si nu se calmeaza ba din contra ea “nu mai este ce a fost”.
Nu ii iau apararea nimanui, incerc doar sa tea jut acum, sa vezi lucrurile si din alta perspectiva (poate daca eram barbat imi dadeai mai multa crezare dar ghinion, sunt femeie sis a stii ca tin si cu voi barbatii, de aceea si scriu acum intr-o seara de Sambata la 12 noaptea).
“Ea nu mai este ce a fost”….dar nici tu nu mai esti la fel, amandoi treceti prin schimbari. Prima perioada de indragostire / amorezeala sau mai bine zis chimie fizica dureaza in jur de 6 luni, apoi brusc incepi sa vezi defecte. Toti facem acelasi lucru: putem trai cu defectele ei/lui sau nu? Daca da, mergem inainte.
Traim, da? Nu schimbam!
Imbunatatim, ajutam persoana de langa noi sa se dezvolte, valorificam calitatile.
Asaaaa….am ajuns la momentul in care fiul/fiica este un zigot, un mic punct format doar din ADN-urile voastre. Contopirea aceasta nu inseamna doar poze dragute pe Facebook, plimbari in parc, haine pufoase si felicitari din partea cunoscutilor.
Poate ai crescut un animal de companie, un catel de exemplu, ei bine daca il iei de foarte mic, de la o luna sau doua trebuie sa intervii in dezvoltarea lui, cresterea lui propriu-zisa, adica se va trezi de multe ori pe noapte, va plange dupa mamica lui, dar asta nu dureaza mult, asa ca nici nu se compara…un animal de companie este un “exercitiu” de testare a abilitatilor tale. Adu-ti aminte: cand erai mic cine il scotea afara sa -si faca nevoile, tu sau mama/tata? Ei bine acum va trebui s ail stergi, speli, schimbi scutecul si da miroase, dar fara dramatism, sigur nu a mancat ardei iute, popcorn si fructe cum ai mancat tu. (intelegi nota haioasa, da?)
Viitoarea mama trece prin schimbari, dar nu doar fizice, ci si organice, tot ce tine de ea este in continua schimbare. Stiu ca vrei sa ajungi si la starea emotionala, inca un pic de rabdare.
Daca s-a ajuns in acest punct, inseamna ca iubesti mama copilului tau, caci ati conceput impreuna aceasta minune (urlatoare vei spune tu ironic), ati ajutat si contribuit la aparitia lui pe aceasta lume deci obligatia ta este in primul rand afectiva, morala.
Ce cere o femeie insarcinata? Atentie!
Si nu pentru ea, ci pentru fat. Chiar daca el inoata acolo prin burtica sa nu crezi ca nua re o legatura cu lumea exterioara deja.
In acest timp puteti realiza haptonomia si citez: Notiunea de haptonomie provine de la cuvintele grecesti hapto si nomos. Hapto inseamna "eu ating, ma unesc cu ceva, stabilesc un contact", iar nomos inseamna "regula". Sa examinam ce se intimpla in cursul unei nasteri conduse dupa principiile haptonomiei: Desi orice viitoare mamica comunica cu fatul inca din timpul Odiseei Sarcinii - si cercetatorii sunt de acord: in burta, copilul asteapta un semn de la parintii lui. Copilul - inca din perioada linsitita din burta mamei - este capabil sa poarte un dialog surprinzator cu acestia. Cercetatorii olandezi si francezi sustin ca - daca apropierea si comunicarea cu micutul reuseste, perioada de sarcina va fi mai frumoasa, nasterea mai usoara, relatia dintre soti mai buna, iar familia mai unita.”
Copilul asteapta un semn de la parintii sai…caci sunteti doi, nu? Daca mama il poarta in pantece nu inseamna ca este doar al ei pentru simplul fapt ca este “lipit” de ea, calm, in curand nu va mai fi.
Se intampla deseori ca noul nascut, sau chiar bebelusul de pana la varsta de 12 luni sa planga mult mai tare atunci cand este luat de tata in brate, desi tatal incearca sa lege o relatie cu el.
Dar ai incercat asta si pe timpul sarcinii? Sau credeai ca el doar creste acolo, papa, doarme si astepti rezultatul final? Stim, barbatii sunt mai practice dar un copil, ca si tine se naste cu emotii, si pana mai tarziu emotiile acestea ii vor innabusi starile, asa ca pregateste-te!
Cum?
HAPTONOMIE !
Nu iti fie rusine, nu te simti penibil, vorbeste cu burtica sotiei/ iubitei tale, este ceva foarte dulce, induiosator. Fi fericit ca poti fi acolo langa ea, ca o vezi ca este sanatoasa si cat de mult zambeste cand faci asta.
Perioada de 9 luni este o perioada de legamant, mult mai puternic ca cel rostit in biserica!
Si am ajuns si la “rezultatul final” practice spus, mai mult ironic = aparitia lui /ei . Stangaci de fire sau chiar cu avant sa te ocupi de bebelus. Dar, nu uitati de voi doi, ca el sa fie bine, voi doi trebuie sa fiti pe aceeasi lungime de unda, orice conflict aparut se rezolva prin comunicare, cel mic va resimti tensiunea si poate vor veni nopti cand el nu o sa inteleaga ce se petrece in casa asa ca singura modalitate de a reactiona este prin plans, fiind si singurul mod de a comunica.
Trecem rapid de primii ani ai cresterii copilului (pentru ca cele de sus sunt musai sa se continue intr-un mod fluid si crescator organizat), ajungem la varsta prescolarului / scolarului. Aici intervine panica.
Temele sunt din ce in ce mai grele, tu nu mai tii minte multe notiuni de matematica si lb romana si ajungi sa te certi cu copilul ca nu intelege apoi sotia te cearta ca de ce tipi la el si tot asa…se creeaza un cerc vicios din care nu stiti cum sa mai iesiti.
Imaginati-va o masa rotunda, puneti-va amandoi la masa si in liniste scrieti pe o foaie de hartie (dar fiti sincer) ce ati facut pana acum pentru casnicie, familie, etc si ce nu! Dati-va foile unul altuia, cititi in gand si alegeti cate un punct s ail dezbateti dar cu promisiunea ca veti discuta nu certa! Orice se solutioneaza prin comunicare.
Aud des: tatal sta prea mult pe telefon nu se joaca cu cel mic, iese la bere mereu cu baietii, nu are rabdare cu el, pai mai dragilor, eu stiu ca va iubiti copiii in felul vostru dar sotia cu care ati conceput acest pitic are nevoie de ajutorul vostru si a trecut de mult vremea cand avea ajutor doar la deschiderea unui borcan de zarzavat, acum treaba este serioasa!
Sa fii prezent inseamna sa acorzi timpul familiei, sa povestesti cele intamplate de pe zi, sa va uitati impreuna la un film, mami sa gateasca sit u tati sa rezolvi temele cu el. Nu este atat de greu, pentru ca singura regula in familie este “sa fii prezent” , la asta se rezuma tot in final!
Cu cat esti mai mult prezent cu atat esti mai atent la nevoile familiei tale.
Acum, daca tot te-am certat un pic, da-mi voie sa iti spun un ultim lucru:
Iubeste-i, caci el, piticul va creste si iti va fi dor tot ce traiesti acum, ea nu va mai putea fi atat de puternica iar intre voi trebuie sa primeze respectful, caci acela va ramane sigur de-a lungul anilor.
Va salut si sper ca mesajul meu a ajuns ca un fel de motivare pentru voi tatici…caci pentru mamici am tot scris.
