The sailor`s wife ... a woman who's husband is out at sea ... despre ea ...
Auzi des intrebari de genul celor : cu ce se ocupa sotul tau?
Iar raspunsul ii face sa caste ochii instant: navigator, dupa auzi un “oooooo”, cei care care stiu domeniul s-ar grabi sa te intrebe si ce functie are, la care ar mai tresari un mai indelung “ooooooooooo”, iar tu, zambesti, amintindu-ti poate de ultima discutie cu el in care deobicei nu-l mai recunosti sau trece prin diverse stari, te conformezi , nu au idee despre ce vorbesc, cat de greu este sa fii “sotie de vaporean”.
Stiu, mereu a fost un fel de lupta intre cat de greu e sa fii navigator VS cat de greu este sa fii sotie de navigator. Dar nu este nevoie de aceasta lupta, pentru ca resursele, emotiile, nevoile sunt diferite din ambele parti. Nu se porneste la lupta cu arme diferite caci mereu va pierde unul.
Tu nu te plangi, pentru ca trebuie sa fii “barbata” ,nu te plangi pentru ca nu vrei mila, nu te plangi pentru ca trebuie sa fii tare si pentru el. Tu esti ancora lui, nicidecum invers, vorbele tale il motiveaza sau il deprima. Desigur, si tu ai momente de decadere, desigur si tu plangi, si el stie, atunci echilibrul balantei este primordial, gandeste-te…daca amandoi ati trai aceleasi stari; el pe vapor nervos, incarcat emotional, nedormit iar tu acasa depasita de problemele cotidiene, singuratate, tristete, cum ar fi intalnirea la mijloc dintre voi doi? MINUS cu MINUS…niciodata nu da plus. Atunci, este musai ca unul sa-i vina in ajutorul celuilalt, sa-i ofere sprijinul emotional de care are nevoie, cateva vorbe bune fac minuni in astfel de situatie.
Prima zi de solitudine pentru tine este amara, “amar” este singurul cuvant gasit de mine care sa nu fie nici prea dramatic dar nici prea usor de digerat. Te-ai invatat ca el sa fie mereu in casa, sa te intorci la el, sa-i pregatesti de mancare, sa faci planuri cu el, acum este un moment decisiv pentru tine, pentru sanatatea ta mentala, sa te reintorci catre tine sau sa ramai in acea stare trista / depresiva. Poate sa dureze un timp pana sa te inveti cu noul mod de viata, cu noua atentie concentrata doar catre tine sau copii. Rabdare, cu rabdare si calm poti trece peste aceasta etapa.
Il vezi peste tot in casa, parca il astepti sa deschida usa oricand. Sentimentul acesta poate sa ramana cu tine daca iti aduce o stare de confort emotionala, daca nu, incearca sa-l inlaturi, caci primele saptamani sunt dificile.
Esti facuta sa fii mama, dar mai intai te “calesti” in relatie, unde ai un copil mai mare, iar grija constanta pentru el iti aduce un plus de anxietate. Acel “oare” este prezent si la tine, dar nu in ceea ce priveste persoana ta, ci “oare el este bine?”
Daca atunci cand el este acasa, telefonul il folosesti doar in cazuri de nevoie, cand este in voiaj este practic lipit de mana ta :) .Cred eu, nu din disperare, ci pentru ca vrei ca el sa stie ca ii esti aproape, internetul nu este mereu la indemana oricui, si atunci , nu vrei sa pierzi momentul cand ti-a scris, este totusi singurul lucru care va leaga pe parcursul lunilor de voiaj.
Cum se schimba viata cand el pleaca…. ?
Cand dormi langa jumatatea ta, dormi lin si profund, cand te reintorci in patul vostru, iar locul de langa tine este gol, gandurile nu iti dau pace. Poate ti s-a intamplat sa-ti imaginezi, sa-l vezi in cabina lui, in pat, cum si el se gandeste la tine si nu poate sa adoarma. Crede-ma ca nu este fictiune, si lor le este greu sa adoarma singuri. Calitatea somnului te atinge pe multe puncte, chiar si comportamental, devi poate mai nervoasa, mai apatica dupa nopti de nesomn, ganduri si singuratate / solitudine (facand o paranteza, solitudinea este usor de agreat, putem iesi cand dorim din ea, insa singuratatea este apasatoare si ne face sa nu mai avem contact cu exteriorul).
Alimentatia … hmmmm…mai gatesti atat de des doar pentru tine? Nu prea, nu? Orice gatesti poate sa fie la minut, nu mai ai aceeasi dorinta de a gati, caci, o faceai pentru el, sa-I faci pe plac, sa-l rasfeti.
Iesirile in oras parca sunt anoste, te machezi, te aranjezi, iti pui masca si dai cu subsemnatul pentru ca ai promis prietenilor ca va veti vedea. Dar nu e acelasi sentiment ca atunci cand iesi in oras iar tu esti la bratul lui, atunci nu conteaza unde mergeti, ce faceti, cat stati, conteaza ca esti cu el si atat. Pleci deobicei prima de la locatie, ajungi acasa, si cand intri si vezi casa goala parca te intrebi de ce te-ai grabit…tot intre 4 pereti te intorci, dar macar acolo erai acompaniata de oameni in fata carora nu trebuie sa-ti metamorfozezi starile, caci ti le stiu, dna sotie de navigator.
Si acum poate multi vor intreba, de ce ti-ai ales ca sot un navigator?
Iubirea si chimia nu se alege, cum nici copilul nu ti-l alegi, el vine iar tu il iubesti cu toata fiinta ta, poate o sa te plangi ca va fi greu, ca face nazbatii, dar oricum ar fi e puiul tau de om.
Iubind poti face sa fie mai bine, sa treci peste multe neintelegeri, multe momente apasatoare, pentru ca iubirea naste viitor, speranta.
Deci, daca intreaba cineva, ii poti spune simplu: pentru ca il iubesc. Pentru cei ce nu au cunoscut iubirea adevarata, poate nu inteleg, pentru cei ce au o legatura puternica cu jumatatea lor, vor empatiza chiar cu tine si iti vor da crezare indiferent de ce vei spune.
Eh, si apoi, mai apar uneori si acele discutii, certuri, care daca s-ar manifesta acasa, impacarea ar fi mai rapida, energia dintre doi oameni ce au o legatura chimica puternica nu face decat sa apropie nu sa dezbine, insa departarea face doar, ca vorbele sa duca la o solutionare. Vorbele, atat ne raman, cuvintele, cu ele ranim sau mangaiem, ele trebuie alese cu grija. De cativa ani am o vorba; iubirea este precum un pui mic si gingas, trebuie tinut in doua maini sa nu se raneasca, trebuie ocrotit sa nu sufere si mangaiat sa se dezmierde. Iubirea, este ca un pui fragil, cand voi nu sunteti unul langa altul, in toata agitatia si frustrarea ca nu sunteti aproape, trageti aer in piept si imaginati-va acest pui mic, ce credeti ca pateste cand in loc sa comunicati, voi va certati?
Apar zile, cand el este nervos, si poate starea lui de nervozitate se accentueaza, opreste-te din judecat, si intreaba-l ce a patit de e asa, ce s-a intamplat cu el?! Da, poate va spune cuvinte grele, cuvinte care iti vor aduce nopti de nesomn, ore de plans, tristete, dar, el poate nu realizeaza ce spune, la adevarata lor intesitate, singura solutie ar fi ca tu sa astepti sa se intoarca acasa si sa le discutati cu calm. Nu sunt de acord cu lucrurile incepute, lasate asa, si apoi aruncate sub covor, dar in scris sau la telefon nu este comunicare reala, este in timp real, dar sunt doar niste cuvinte aruncate in stanga si in dreapta uneori fara inteles si fara a se ajunge la un numitor comun. Discutiile fata in fata pot genera diferite stari, caci noi, suntem un flux de energie, schimbam energii intre noi, cum este yng si yang, plus si minus, amandoi trebuie sa fiti pe aceeasi frecventa pentru a putea a ajunge la un consens, poate compromis, si de cele mai multe ori este mult mai usor cand sunteti fata in fata.
Relatia cu un navigator nu este facuta pentru oricine. Trebuie sa ai un caracter tare, sa fii intr-o relatie buna cu tine caci vine momentul cand esti doar tu cu tine, sa iti fii propriul sprijin emotional si fizic, sa ai puterea de a trece peste momente ale vietii, sa iti fii propriul stalp. Lacrimile sunt bune, sunt binevenite, stim cu totii ca femeia este mai emotionala, dar este sanatos, este o refulare.
Viata noastra este in continua schimbare, cand ei sunt acasa avem un ritm alert, cand pleaca in voiaj ne calmam, aici depinde daca ai copilasi sau nu, caci venirea lui acasa poate sa fie un plus pentru tine daca intervine in sarcinile casei, copilului,etc.
Intrebarile de care nu vei scapa niciodata:
1. CAND VINE ACASA?
2. CAND PLEACA IN VOIAJ?
Uneori se intampla ca la ambele sa dai din umeri, pentru ca pur si simplu nu stii, iar ambele genereaza “n” stari / emotii.
Cand vine acasa? Tu esti cu sufletul in gat si numeri zilele pana cand primeste biletul de avion si iti spune “iubito, vin acasa !”, arzi de nerabdare si iti imaginezi momentul cand il vei strangi in brate, iti faci scenariu “oare cum va fi din nou sa-ti petreci orice moment langa el”.
Cand pleaca in voiaj? Nu-I asa ca – fara suparare- parca a-i strange de gat persoana care iti adreseaza aceasta intrebare? Urasti ziua cand va trebui sa-ti iei iar ramas-bun, si asa sunteti amandoi in stres ca oricand poate primi un telefon de la firma sa-l anunte ziua cand trebuie sa plece, mai trebuie rasucit cutitul in rana?
Multi cred si sunt siguri de faptul ca alegem ca sot un navigator, pentru situatia lui materiala, nu contest faptul ca sunt persoane ce au ca target asta, dar orice suport financiar, orice suma de bani, orice cadou scump nu te strange in brate cum o face el, nu te face sa razi cum o face el, nu iti aduce linistea pe care ti-o aduce el. Nu in tot este vorba despre bani, da, avem nevoie de ei, pentru diferite probleme existentiale, dar nu exista om care daca ar avea de ales intre a-ti vedea jumatatea dupa 4 luni sau 1000 $ ar alege banul, si daca exista o asemenea persoana, atunci nu a experimentat relatia in care sa predomine iubirea si intelegerea. Distanta, departarea te face sa valorizezi mai mult ce ai, sau deopotriva sa realizezi ce simti cu adevarat, in ambele situatii esti in castig.
Dupa parerea mea, primul voiaj intr-o relatie este de testare, nu au sens promisiunile de viitor inainte de un prim voiaj. El se poate distanta, ea la fel, timpul isi spune cuvantul, timpul si distanta apropie sau desparte doi oameni. Revederea dupa primul voiaj este inceputul unei povesti, in acel punct poti sa spui ca poti face fata la ce va veni, legatura dintre voi este mai puternica decat miile de km, si atunci se naste speranta, si acel pui pe care trebuie sa-l intretineti, mereu, cu drag, cu atentie, cu gandul ca va despartiti fizic o perioada de timp dar reveniti la voi, mereu.
Cu ce traiesti in suflet pana se intoarce acasa…cu imbratisarea lui calda si foarte vivida ramasa acolo in pielea ta, cu momentele care au trecut dar sunt inca prezente, cu planuri ce vor veni, cu dorinta ca poate te va suna si iti va dezmierda sufletul.
