... cu gandul că te vei întoarce cat de curand la toate care înseamnă ACASĂ pentru tine, la tot ce ai sperat că te așteaptă, la patul tău cald, la îmbrățișarea mamei, a iubitei, a soției, a întalnirilor cu prietenii, dar timpul trece, nu-i așa? Iar ei ... merg mai departe în timp ce tu rămai blocat în amintiri.
În drumul tău spre o nouă lume, ai sperat mereu să te întorci la lumea ta, ca ea să te aștepte la fel cum te-a lăsat ... Precum o pasăre migratoare să te întorci numaidecat.
În această despărțire dureroasă ți-ai lăsat sufletul acasă și ai plecat îndurerat, păi cum altfel puteai? Ai plecat cu un scop bine definit, pentru carieră, pentru o sumă de bani mai mare decat salariul minim pe economie, te-ai săturat să trăiești din cei aproximativ 2000 de lei, sau nici nu ai încercat vreodată căci aveai un scop fixat să fii mai sus din punctul acesta de vedere, nu?
Orice scop, are și beneficii și dezavantaje ... scopul meu este să ajung NAVIGATOR, să am o CASĂ, să am o familie frumoasă, să mergem in vacanțe, să nu ducem lipsă de ceva ... dar pe drum ai început să realizezi că scopul nu scuză mijloacele, căci scopul înseamnă și dezamăgiri sentimentale, înseamnă goluri sufletești, înseamnă lipsuri afective și multe altele...
În ce moment te afli acum ? Ai ajuns unde ți-ai dorit sau ești încă pe drum?
Fiecare scop pe care ni-l propunem are plusuri și minusuri ca în orice drum.
Să zicem că te urci în mașina ta, o mașină de marcă bună, care a costat destul de mult dar nu ești fericit și împlinit .. te regăsești?
Încercăm să ne asumăm deciziile luate dar parcă nu îsi merită suferința.
Mi-ați scris mulți dintre voi, mulți care trăiți departe de casa natală sau navigatori care mai mult trăiesc pe navă decat acasă, mi-ați scris despre suferința voastră, despre cat de mult ați da tot ce aveți acum pentru o relație frumoasă și sănătoasă, despre cat de mult ați suferit în acest drum al vieții, despre cat de mult vă apasă momentele pierdute și pe care nu le veti putea recupera vreodată.
Vă înțeleg durerea și empatizez cu voi!
Ți se pare că atunci cand te întorci acasă continui de unde ai rămas, fiind prins într-o buclă a timpului, dar persoanele care au rămas acasă și ele îmbătranesc, și pentru ele se duce timpul, cu toate că realizezi că este absolut normal este greu să conștientizezi.
O persoană langă care să rămai pentru tot restul vieții spui că este greu de găsit, acea personă langă care să îți clădești viitorul, care să te aștepte mereu acasă cu brațele deschise și parcă timpul să nu fi zburat, dar ți-ai imaginat cum este ... ea ? El? Așa precum ți-ai imaginat că vei ajunge navigator?
Un simplu exercițiu de proiecție spre viitor ar putea atrage persoana potrivită pentru tine. Imaginează-ți exact cum arată, ce îi place, ce ați face împreună, cați copii ați avea, și așa mai departe ...
Este normal ce simți și ce experimentezi, este normal să te simți trist. Poate crezi că ești singurul care pățește asta, că doar tu ai atat de mult ghinion, dar nu ține de noroc sau ghinion viața, ci de ghidaj. Unele lucrui se întamplă fără voia ta dar toate fac parte din drumul pe care ți l-ai ales. Drumul nu este ales greșit, nu este ceva greșit în ceea ce faci, ci doar uneori este nevoie de un alt ghidaj să ajungi la scopul dorit care să conțină toate elementele dorite de tine... Ai încredere în tine, căci ai ajuns aici, deci poți !
