Mi-ar fi plăcut să scriu recenzia pentru Rise of the Tomb Raider și să prind cu ea paginile răposatei reviste. S-a făcut treabă bună cu materialul RotTR, dar aș fi vrut să duc mai departe o idee subliniată apăsat în review-ul reboot-ului: cea în care declaram tare și răspicat că noua Lara Croft este de 1000 de ori mai interesantă și impresionantă decât personajul original.
Shadow of the Tomb Raider, capitolul III din saga aventurierei urmărită de accidente, prăpăstii, supranatural, Trinity și noroi este un monument action-adventure închinat Larei de către Eidos Montreal -- o viziune mai întunecată a aceleiași formule.
Altfel spus, atenția cade acum pe complexitatea morală a eroinei, stealth și explorare. Or, fix aceste trei elemente îl fac un joc imposibil de ratat.
Și cum Lara Croft trebuie să își bage nasul în orice problemă care nu are o soluție la chestiunea "cum de nu s-au intersectat cele trei mari civilizații pre-columbiene într-un mod similar cu cele europene?", războiul ei cu organizația creștin-ortodoxă Trinity (aka BOR) își mută frontul în junglă, unde Dani o pândește din umbră, gata să o zidească în pereții tencuiți cu har ai Mega-Catedralei.
Asta se întâmplă când te mănâncă în curul Camillei Luddington să salvezi omenirea și dai greș, iar dușmanii îți fură o cutie mesoamericană capabilă să pornească Apocalipsa, la care se adaugă o eclipsă totală, sacrificii umane, zei păgâni și niște dezastre naturale teribile. Nu vă mai dau spoilere, fiindcă povestea e chiar făină și oricum nu mai citește nimeni recenzii de 10 pagini online.
Da, este fix același Tomb Raider, dar cu mecanici survival și combat "îmbunătățite", scriptate la sânge și regizate după rețeta filmelor de acțiune cu mult CGI. Lara și Jonah sunt absorbiți de conflictul unui oraș mitologic -- un fel de melting pot maya-inca-azteca --, Trinity scoate la înaintare trupele speciale, iar animalele sălbatice te atacă pe ritmuri de muzică tribală bombastică.
Faza cea mai tare e că toate aceste elemente funcționează perfect când sunt puse cap la cap și turnate peste o hartă uriașă cvasi-open-world, segmentată în hub-uri explorabile din colț în colț. La urma urmei, iese ceva distractiv și captivant. Adică tot ce contează într-un Tomb Raider.
După care m-am bătut cu Împărăteasa Jaguarilor. Să moară Bibi dacă vă mint! Jaguarii au o monarhie absolută și au construit imperii. Lăsând gluma la o parte, mecanica de vânătoare și adunat resurse pentru crafting este intuitivă și antrenantă, deși este doar o fracție din ce are de oferit Red Dead Redemption 2, de exemplu.
Lupta cu felina carnivoră mi-a dat fiori, m-a electrizat, mi-a pompat sânge rece în vene și m-a făcut să simt din nou emoția jocului. Am trăit o senzație similară cu cea avută la primul contact cu Diablo, Shub Niggurath sau Dani Mocanu. Ce-i drept, te ajută și arsenalul, foarte concentrat pe arcul cu săgeți și variantele de shotgun. Lansezi proiectile, te rostogolești, fugi, repeți.
Rareori am fost nevoit să apelez la arma de asalt ori la pistol, inamicii umani fiind ușor de doborât în episoadele stealth scriptate, cu patrule predefinite, unde filtrul special te ajută să distingi vizual oponenții izolați de grup. Mai mult, poți să augmentezi cover-ul cu noroi, o gustație în contextul Predator/jungle combat la care aspiră.
Te zângălești pe corpul atletic feminin complet neobiectificat, scoți cuțitul făurit din elicea unui avion și le bărbierești jugulara mercenarilor fără urmă de empatie. Rap rap slash slash!
Evident, componenta de crafting nu lipsește, în plus având un rol coagulant pentru toată munca depusă în adunarea materialelor. Fiindcă Shadow of the Tomb Raider ridică „raiding-ul” la nivel de artă: mormintele sunt uriașe, complicate, dificile și spectaculoase -- chit că majoritatea nu conțin creaturi maya demonice...
Mă întreb totuși, dacă am terminat campania doar la cuțit, de ce dracului mi-am făcut upgrade pentru întreg arsenalul??? Sigur, e mișto să cauți mereu stele cu puncte bonus de investit în ramurile de abilități, or să aduni necesarul pentru costumele unice, dar cred că Shadow of the Tomb Raider stă ceva mai slăbuț, din acest punct de vedere, față de titlurile precedente.
Așadar, despre morminte și puzzle-urile din adâncul lor -- nu vă așteptați la ceva inedit, ci doar la un rezervor consistent de conținut. Mult, voluminos, cu level design G L O R I O S. Clipul video de mai jos demonstrează perfect ce vreau să spun:
S-ar potrivi de minune pe o mașină cu fise din târg. Este exploziv și antrenant, chiar și atunci când încearcă să te mintă că e open-world și îți întinde câte un side-quest irelevant pentru povestea principală.
Dar formula funcționează perfect, fiindcă este mai mare decât suma părților componente.
Lara a ajuns la vârstă maturității și rupe barierele în care alte eroine țin morțiș să rămână captive. Este bad ass, inteligentă, agresivă atunci când trebuie și determinată să ducă la capăt orice misiune.
Exact așa cum m-am simțit și eu jucând unul dintre cele mai faine creații ale anului 2018.
Testat pe: Xbox One Disponibil pe: PC, PS4, Xbox One Gen: Action Adventure Producător: Eidos Montreal Distribuitor: Square Enix Data lansării: 14 septembrie 2018
