Stau aplecat asupra unei carti,
Dar gandurile-mi zboara tot aiurea:
Spre ce liman, asupra carei parti
A lumii imi indrept privirea?
Si randurile carti-mi misca,
Tresalta sub un zbucium ne-ntrerupt.
Se-aduna toate sub acelasi titlu,
Si-un chip rasare. Il privesc. Ascult.
Dar cum se poate? oare-i viziune?
Ma sterg la ochi. E fapt adevarat:
Se misca, semn face spre mine
Si-o mana-ntinde... Vis intruchipat!
Aievea chipul tau mi-a aparut,
Si totusi nu-mi venea sa cred.
Da parul, ochii, gura... nu mi s-a parut
Si-a tale sunt. Spre tine ma reped.
In maini te prind sa te sarut cu dor
Si-ti mangai parul. La pieptu-mi sa ramai
Pe veci. Si-asa doresc sa mor
Privind spre tine. Idol tu sa-mi fii!
Da unde esti? De ce ai disparut?
O, nu pleca, mai stai o clip-acum!
Spre mine vino, multe am sa-ti spun
De ce ma chinui? Timp, opreste-n drum!
Si nu ma indeparta de Ea
De tot ce am mai drag pe lumea asta!
Tu, carte sfanta, putere vei avea
Sa mi-o redai din nou? Da, da?
- "De n-ai fi rau - graieste glasul cartii
Si-ai asculta de-un sfat binevenit,
Dorinta ta va fi supusa sortii
Si-o vei vedea asa cum ai dorit".
Fac ori si ce, supune-ma pe loc
Oricarei intrebari, iti voi raspunde!
- " Bine, dar urmaresc alt scop,
Ca pentru Ea, in orice loc, oriunde
Acelasi tu sa fii, la fel sa o iubesti,
Si-un ideal comun voi sa aveti
De sanatatea Ei sa ingrijesti,
Si te asigur: dragostea Ei capeti"
- Dar cum ti-nchipui tu ca as putea
reun rau vreodata sa-i nutresc?
- " Am spus. Eu juramantul ti-am luat,
Si-acum priveste, binele-ti doresc!"
Din nou ai aparut stralucitoare
Zambeai, ferice tu erai.
Caprui-ti ochi, privirea-mbietoare
Spre mine indreptate le aveai.
- O, dragul meu, drum greu sta intre noi,
Dar Eu n-am rezistat: la tine am venit.
Imi zise chipul. Si misc-aceste foi
Si vei vedea ce greu m-am chinuit.
Caci visuri grele somnu-mi deranja
Si-n ele tu mereu imi apareai,
Si-am plans neputincioas-a apela
La cineva. Dar nu-i nimic, la tine ma chemai!
Trecut-ai fila dupa fila, si-n ele
O viata am vazut: a Ta si-a Mea
Si-un chip cu frumusetea unei stele
Ce pentru-al Ei, Ea si-a dat inima.
Privirea inspre cer mi-o indreptai
Si din noianul urias de stele
Doar una-mi retinu privirea
Erai chiar Tu, avant al vietii mele!
De ce m-ai fermecat atata
Si-ntreaga mea fiinta mi-ai vrajit-o?
Asta nu stiu, si n-o voi sti vreodata.
E cert ca inima-a stiut mai mult, iubito!
Ca, de cum te vazu la fata
Ea tresari, se revolta nervoasa.
Prinos al frumusetii TALE
Depuse marturia ei sfioasa.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Astfel imi aparui pe cand citeam
O carte. Inchisa fu coperta
Si chipul disparu. Ce mult doream
Sa-mi mai apari. Dar ce-i aceasta?
Aevea esti in fata mea!
Visez? O, nu, in brate-mi sari,
Si gandul nostru impreuna
Se departa pe mari si tari!
In amintirea Tatalui Meu, Ninel Birliba | Radna
