Van Gogh şi-a tăiat o ureche.
După mine, n-ar mai fi putut să meargă cu bicicleta. Nu în oraşul meu - mic şi nesemaforizat.
Ies dintre blocuri, T, în cîte-una dintre străzi şi mai bazez exclusiv pe auz. Dacă ţii capul drept, de-a lungul axului bicicletei sau măcar direcţiei de mers, nu auzi decît vîjîitul vîntului pe care-l creezi. Oricît de puţin ai întoarce capul într-o parte, auzi traficul - maşini venind din stînga sau din dreapta.
Eu, cel puţin, le aud de la distanţă, un fîşîit fin care creşte pînă devine o formă colorată, pe o traiectorie de coliziune.