O observatie empirica poate devenii la un moment dat certitudine stiintifica daca evaluatori investigheaza in profunzime un fenomen Pentru mine, care nu am pretentii de cercetator, ma intriga zambetul si rasul inutil pe care l-am observat in relationarea oamenilor din jur. Foarte multe persoane, atunci cand vorbesc, destul de des zambesc dar si mai des se amuza de propriile afirmatii. Unii sunt haiosi insa in cea mai mare parte e altceva in spatele mesaj emis. Si tot intrebandu-ma care e sursa rasului mi-am dat seama ca e o forma inconstienta de frica. E ca povestea cu salutul intre barbati. Se pare ca luptatorii romani au inventat gestul de a da noroc cu mana dreapta ca semn ca nu o vor folosi pentru a manui sabia atunci cand se apropie de un necunoscut. La oameni in prezent am observat ca in comunicare cu cat sunt mai tematori cu atat se forteaza sa zambeasca sau sa rada.
Revista "Proceedings of the National Academy of Sciences" aduce argumente care sustin că râsul semnaleaza teama in majoritatea culturilor in care a fost realizat un studiu pe tema.
Explicatiile ar fi multe dar nu vreau sa ma hazardez in concluzii.
Varianta „intelectuala” a rasului – UMORUL- si IRONIA cred ca sunt cauze sociale necesare aparute procesul de seductie.
De ce toate astea?
Mesajul acesta e o atentionare pentru a urmarii si voi gesturile subtile de comunicare ale celor cu care interactionati. Nu e cazul atunci cand cineva spune un banc si rade si el odata cu auditoriul... Pur si simplu ma intreb de ce simt oamenii nevoia sa rada si atunci cand nu e cazu?
